„Almaya – Willkommen in Deutschland” este o contribuție minunată la dezbaterea privind integrarea germană, realizată de două femei tinere care au putut contribui și ele cu propriile experiențe la această poveste. Filmul ne vorbește despre identitățile care se schimbă încet și despre întrebarea dificilă a propriei patrii, la care există răspunsuri diverse.
Hüseyin Yilmaz a venit în Germania în 1964 ca muncitor invitat din Anatolia. Acum este pe cale să devină cetățean german și nu știe dacă își dorește cu adevărat acest lucru. În mod neașteptat, el își anunță soția, copiii și nepoții că a cumpărat o casă în vechea sa țară de origine și se așteaptă să meargă împreună acolo pentru a o renova. Reacțiile sunt amestecate. Hüseyin îi liniștește: Vrea doar să aibă o casă de vacanță, dar nu vrea să se întoarcă definitiv. Tânăra Canan se teme de această călătorie, este însărcinată; nici părinții și nici bunicii ei nu știu despre asta. Episoade din trecut sunt intercalate cu prezentul, povestite de Canan: cum și-a răpit bunicul ei mireasa, cum a plecat mai târziu în Germania pentru a-și hrăni soția și copiii, cum și-a ajuns din urmă familia, cu ce probleme s-au confruntat noii sosiți în Germania, cum și-au petrecut cu toții pentru prima dată vacanța în Anatolia și au simțit primele semne de înstrăinare. Canan vorbește despre acea perioadă, în timp ce în prezent familia extinsă călătorește din nou în Anatolia. Hüseyin adoarme definitiv în timpul călătoriei cu autobuzul. Șocul morții sale duce la unele discuții întârziate în familie. Canan mărturisește că așteaptă un copil, lucru pe care bunicul ei îl știa de mult timp. Frații Muhamed și Veli, înstrăinați de mult timp, se ceartă și se împacă. Hüseyin este înmormântat în pământul său natal. Familia se reîntoarce în Germania – numai că un singur
Almanya a primit premiul German Film Award in silver (cel mai bun film) în 2011 și a fost distins pentru cel mai bun scenariu.
